judeca - Wikționar

judeca

De la Wikționar, dicționarul liber Jump to navigation Jump to search

Cuprins

română

Etimologie

Din latină judicare.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.de'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) judeca
Infinitiv a (se) judeca Indicativ prezent
pers. 1 sg. (mă) judec Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. să (se) judece Participiu judecat Conjugare I
  1. (v.tranz.) a-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui.
  2. (v.tranz.) a aprecia, a prețui, a califica.
  3. a considera, a socoti drept...
  4. (v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra.
  5. (v.tranz.) a examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu.
    Judeca lucrurile după aparențe.
  6. (v.refl. recipr.) a fi în proces, în litigiu cu cineva.

Sinonime

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

Expresii

  • Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă


Traduceri

a soluționa un litigiu

Referințe

Adus de la „[ro.wiktionary.org]Categorii:

Meniu de navigare

Unelte personale

Spații de nume

Variante

    Vizualizări

    Mai mult

      Navigare

      Tipărire/exportare

      Trusa de unelte

      În alte limbi